Lună: februarie 2024

Prima dată când am urcat pe barcă am experimentat una dintre cele mai inconfortabile situații pentru mine. Să fii pe o ambarcațiune, pe mare, la controlul altcuiva, fără nici un fel de cunoștințe sau posibilitate de a schimba ceva, fără să vezi uscatul prea aproape și cu o mișcare continuă care numai siguranță nu inspiră…. O experiență! Am experimentat greața, pe niște valuri de 7 ori cât mine. După ce am suferit intens la fiecare mișcare de tangaj sau ruliu a bărcii, unul dintre prieteni a venit cu o idee extraordinară – ”Auzi, dar de ce nu treci tu la timonă?” Și s-a lipit de mine, sau eu de ea. Trecând peste nevoia mea de control, (nu că nu am văzut-o, ci doar pentru că nu face obiectul articolului nostru J) acesta a fost momentul în care a început pasiunea mea pentru sailing.

Pentru a-mi înfrânge teama am participat alături de soțul meu la câteva regate (competiții pentru veliere). Am experimentat acolo tensiune, control, factori externi care afectau deciziile, mișcări bruște ale competiției, nevoia de a lua decizii rapide, nevoia de a avea atât know-how, cât și sânge rece pentru a putea analiza situația cât mai corect. Am fost fascinată de importanța pe care fiecare membru al echipajului o are pentru rezultatul echipei. M-a impresionat profund cât de importantă este coordonarea între membrii echipajului, dar și leadershipul și managementul. Fie că vorbim despre persoana responsabilă cu strategia bărcii, sau cel care ia deciziile pe barcă = skipperul, cel de la timonă sau cel care are un rol concret la mânuirea velelor, fiecare are un rol clar definit și coordonarea dintre ei este critică pentru performanța echipei.

Da, știu cât de mult seamănă cu ceea ce se întâmplă în echipele de lucru în general. Pornind de la acest principiu am pornit programe de teambuilding care să valorifice toate regulile și principiile de lucru pe care le-am descoperit. Alături de partenerii de la @Mojo Yachting Club (www.MojoYachting.ro) am gândit și implementat proiecte care să îi scoată pe participanți din zona lor de confort, să îi aducă într-un mediu în care să simtă adrenalină și să experimenteze coordonarea la cel mai înalt nivel pentru a ajunge la performanță.

Nu bucurăm de fiecare dată când vedem impactul pe care programele noastre îl au asupra echipelor. Ne bucură memorabilitatea acestora, dar și a lecțiilor de viață și de echipă pe care ei le deprind. Ne bucurăm că pleacă având convingerea că fiecare dintre ei este important în echipă și că fiecare dintre ei este un factor care poate determina barca să ajungă cu bine (sau nu) în portul pe care îl viza ca destinație a călătoriei.

În imagini:

Pentru idei personalizate care să te ajute să îți dezvolți echipa, să se re/descopere, te așteptăm cu drag pe www.colorbrands.ro.  

PS: Le mulțumim partenerilor noștri de la Mojo Yachting Club pentru suport și pentru că ne susțin cu toate ideile trăznite! You are the best!

Suntem pasionați și implicați în tot ceea ce facem. Ne-am promis să facilităm dezvoltarea continuă a oamenilor, a echipelor. Venim cu cunoștințele noastre, cu experiența noastră, atât din mediul corporatist, cât și din zona psihologiei și le reunim pentru a ne pune amprenta asupra celor cu care interacționăm.

Venim în contact anual cu multe echipe. Înainte de a ajunge în punctul în care să lucrăm propriu-zis, trecem împreună printr-o etapă de evaluare a statusului în care echipa se află. Este un soi de radiografie acre ne arată care e cultura organizațională, cum este mediul de lucru, cum sunt oamenii, ce apreciază în companie și ce le displace, cum au ajuns să lucreze acolo și ce îi face să rămână. Ne interesează toate acele elemente care ajută la crearea și păstrarea unui mediu de lucru benefic, care să îi ajute pe oameni să se concentreze pe ceea ce e important pentru ei și pentru companie. Descoperim, în această etapă, acele elemente care constituie punctele forte și pe care ne dorim să le păstrăm și să le încurajăm, dar și acele zone de îmbunătățire, care vor face obiectul parteneriatului nostru. 

Ne place mult ca pe lângă varianta formală, care are la bază chestionare și discuții aprofundate să avem și o abordare informală. Ne place să îi cunoaștem, să știm cum sunt ei ca oameni în afara locului de muncă. Dacă au familie, ce le place în viață, ce le displace, ce planuri au, ce fac pentru a le implementa sau ce piedici văd în cale. Întâlnirile în afara biroului ne ajută, de multe ori să ne cunoaștem altfel decât o facem în birou. Departe de grijile de zi cu zi oamenii sunt mai deschiși să abordeze și unele probleme de fond, să scoată dinozaurul de sub preș.

La evenimentele de teambuilding sau taberele de dezvoltare personală pe care le organizăm facem cunoștință cu oamenii…altfel. De cele mai multe ori începem să ne cunoaștem încă din timpul prânzului sau a pauzei de cafea și gustare cu care îi așteptăm când ajung la destinație. Sunt mai destinși, sunt într-un mediu mai relaxat. Normal că pe fond este ideea că suntem acolo cu toții cu o treabă, chiar dacă ne propunem să o facem într-un mod informal, discuțiile merg, negreșit, către dinamicile din echipe, către ce cred oamenii că ar fi de îmbunătățit.

Tematicile care apar cel mai des în discuții sunt: comunicarea, procesele, procedurile, responsabilitatea. Acesta este momentul în care discuțiile se aprind des. Fiecare are ceva de spus aici: ”Dacă ei ar fi făcut”, ”Dacă ei ar schimba modul în care…!”, ”Dacă ar fi și ei mai deschiși”, ”Dacă ….ei…”.

Vreți să știți de câte ori am auzit pe cineva spunând că are el ceva de schimbat la el pentru ca lucrurile să se îmbunătățească? Fix 0.

Companiile care organizează acest tip de evenimente sunt dornice de schimbare. Sunt dornice să investească în echipele lor pentru că își doresc îmbunătățire – a oamenilor, a echipelor, a dinamicilor, a rezultatelor. Toate rezultatele sunt aduse de oameni. Dacă nu investim în dezvoltarea lor, nu putem spera să obținem rezultate cu mult mai bune în viitor.

Apare, în acest context nevoia de clarificare: ce înseamnă pentru voi îmbunătățire? Care ar fi acel element care, dacă ar fi schimbat, lucrurile ar merge mai bine?

Și aici vin răspunsurile de mai sus. Fiecare dintre cei cu care vorbim este convins că problema e la celălalt. De cele mai multe ori sunt convinși că dacă celălalt ar începe să înțeleagă cu ce greșește și să îmbunătățească ceva, clar lucrurile s-ar schimba.

Și așa se stabilește o dinamică în care nici o schimbare nu se întâmplă pentru că, nu-i așa, celălalt nu o face să se întâmple. Iar noi o așteptăm!

”Ne vedem la evenimentele acestea, discutăm atât de frumos, agreem atât de multe lucruri, dar apoi, când ne întoarcem la birou, nimic nu se schimbă. E deja al x-lea an în care toate se fac la fel.”

Așa este! Unele lucruri chiar nu se schimbă și le înțeleg perfect frustrarea. Altele nu se schimbă în ritmul pe care ei și-l doresc.

Și ne întoarcem aici la asumarea schimbării, la responsabilitatea de a o determina.

• Îți mai amintești ceva din ce s-a agreat data trecută?
• Era ceva ce tu ai fi putut face?
• Ai făcut?

Din păcate acesta este punctul la care ne întoarcem de cele mai multe ori – oamenii, plecând de la eveniment iau cu ei amintirile, iau și lecțiile deprinse acolo, dar mai degrabă pe ale celorlalți. Mai devreme sau mai târziu se întorc în aceeași dinamică, deranjantă, neproductivă, de care susțin că își doresc să se elibereze.

Care e lecția noastră a tuturor? Că schimbarea începe la noi. Că nu îi putem face pe ceilalți să schimbe ceva. Că puterea pe care noi o avem este asupra noastră, a acțiunilor noastre, a ceea ce gândim și acționăm. Puterea noastră nu se poate manifesta asupra celorlalți. Așa că în fiecare zi, atunci când te confrunți cu o situație neplăcută, întreabă-te: ”E ceva ce pot schimba eu? Ce pot face eu altfel?”.

Așa vei fi mai puternic. Vei ieși din ”a aștepta”, îți vei asuma puterea și vei fi tu agentul schimbării!