Principiul Oz și iluzia salvatorului extern
De ce succesul este o asumare internă, nu o destinație magică.
Patru personaje pornesc pe un drum pavat cu neîncredere și cu aceeași convingere paralizantă: că nu sunt de ajuns. O fată care doar vrea să se întoarcă acasă, o sperietoare care ar face orice să nu mai fie lipsită de minte, un om de tinichea care plânge după o inimă și un leu care tremură în fața propriei umbre. Toți cred că soluția suferinței lor se află la capătul drumului, sub forma unui Vrăjitor atotputernic care le poate „dărui” ceea ce le lipsește.
Ajunși în fața marelui Oz, aceștia descoperă însă că „Vrăjitorul” este un simplu impostor ascuns după o cortină, un om care exploatează fricile celor din jur fără să aibă capacitatea reală de a-i ajuta. Totul pare pierdut. Însă adevărul deznodământului este altul: pe tot parcursul călătoriei, pentru a supraviețui, personajele au trebuit să găsească singure soluții, să aibă compasiune și să se protezeze reciproc. Tot ce a făcut Vrăjitorul a fost să le ofere un simbol exterior, un efect placebo, pentru a-i face să creadă în ceea ce se afla deja în ei.
Chiar dacă toți cunoaștem această poveste, ea nu este doar un moment nostalgic din copilărie. Dincolo de nuanțele spectaculoase din Orașul de Smarald, călătoria lor reprezintă modul în care funcționăm în viața de zi cu zi. Adesea căutăm soluții magice în exterior, convinși că nu suntem suficient de „echipați” pentru provocările din față. Petrecem timp în gol, așteptând un moment ideal sau pe cineva care să ne spună în ce direcție să o luăm sau ce să sacrificăm. Așteptăm o formulă salvatoare și permisiunea din afară de a o folosi, ignorând singura permisiune care contează: a noastră. Până la urmă, drumul spre Oz nu a fost despre a primi ceva nou, ci despre a da la o parte îndoiala care masca un potențial deja existent.
De la iluzie la realitatea din organizații
În mediul profesional, acest fenomen este cunoscut drept „Principiul Oz” și descrie exact prăpastia dintre victimizare și asumare. Atunci când lucrurile nu merg conform planului, reflexul natural al multor echipe este să caute un „Vrăjitor” exterior: o nouă strategie sau o decizie de sus care să rezolve totul ca prin magie.
Este nerealist și, sincer vorbind, nedrept să cerem oamenilor să mențină o atitudine pozitivă constantă. Realitatea muncii vine cu frustrări, blocaje și momente în care reflexul natural este să coborâm „sub linie”. Este acel spațiu în care energia nu se mai consumă pe soluții, ci pe scuze, pe arătat cu degetul sau pe celebra frază:
„Nu e treaba mea, e peste nivelul meu de decizie”.
Problema însă nu este că oamenii ajung sub linie. Acest lucru este inevitabil și profund uman atunci când te implici trup și suflet în ceva important. Este normal să ne simțim depășiți, însă devine periculos când ne instalăm tabăra acolo. Asumarea nu înseamnă perfecțiune, ci recunoașterea momentului în care am încetat să mai căutăm soluții și am început să căutăm vinovați.
Diferența dintre o echipă care stagnează sub această cortină a scuzelor și una care domină piața stă în capacitatea membrilor de a trece „deasupra liniei”. Este tranziția colectivă de la:
„De ce ni se întâmplă asta?”
la
„Chiar dacă nu pot să fac asta, ce altceva pot să fac acum pentru a schimba rezultatul?”.
A fi responsabil nu înseamnă să rezolvi totul singur, ci să ai inițiativa de a mobiliza resursele din jurul tău, refuzând să mai aștepți o formulă magică din exterior.
Însă această tranziție nu se poate face în graba task-urilor zilnice. Cât timp ești prins în ședințe, e-mailuri și urgențe, cortina scuzelor rămâne ridicată pentru că ea oferă protecție. Ca o echipă să poată privi adevărul în față, are nevoie de un moment în care să li se pună oglinda.
Aici intervine rolul nostru.
Fie că e vorba de un teambuilding sau un workshop, punem pauză și creăm un spațiu sigur în care echipa ta își poate da jos masca. Nu vorbim de o simplă evadare din birou și nici un curs teoretic unde oamenii învață definiții, ci de un context în care oamenii pot, mai întâi, să-și exprime liber frustrările și blocajele de sub mască, pentru ca mai apoi să le poată depăși împreună.
Dăm la o parte perdeaua de scuze și îi ghidăm pe oameni să descopere că au deja „creierul, inima și curajul” necesare pentru a performa. Nu le aducem resurse magice din afară, doar îi ajutăm să le deblocheze pe cele pe care le ascund zilnic din teama de eșec, de critică sau de schimbare.
Atunci când o echipă experimentează, chiar și pentru o zi, cum e să funcționeze deasupra liniei, colaborarea devine autentică. Iar când se întorc la birou, succesul nu mai este o destinație greu de atins. Devine o stare de fapt, generată din interior.
Cu drag și asumare,
Ștefan & the Color Team
Color Brands | Color Teams | Color Space
