Ție cine îți pune oglinda?
Despre lideri, vulnerabilitate și puterea unei perspective care te provoacă
Când am intrat pentru prima dată în lumea psihologiei organizaționale, mă urmărea o întrebare: cum le voi putea spune liderilor ceva ce ei să nu știe deja despre propria lor organizație?
Eram convinsă că, fiind acolo în fiecare zi, cunosc realitatea mult mai bine decât mine. Mă vedeam ca pe o voce externă, poate utilă, dar nu neapărat extrem de revelatoare. Mă așteptam să pot aduce o viziune din altă perspectivă.
Nu îmi imaginasem că, în multe organizații, tocmai cei aflați în rolurile-cheie ajungeau să fie protejați (sau izolați) de anumite informații. Uneori din loialitate, alteori din teamă sau din obișnuință. Alteori, pur și simplu, din lipsa unor canale care să lase adevărul să circule până la vârf.
Așa am descoperit ceva esențial:
De cele mai multe ori nu este despre faptul că liderii nu știu.
Extrem de des nu are cine să le pună o oglindă.
O oglindă reală. Clară. Neînfrumusețată.
O oglindă care nu flatează, dar nici nu judecă.
O oglindă care arată nu doar ce este, ci și ce ar putea fi.
Când ai în viața ta profesională pe cineva care îți spune ceea ce ai nevoie să auzi, nu ceea ce vrei să auzi?
O oglindă reală. Clară. Neînfrumusețată.
O oglindă care nu flatează, dar nici nu judecă.
O oglindă care arată nu doar ce este, ci și ce ar putea fi.Când ai în viața ta profesională pe cineva care îți spune ceea ce ai nevoie să auzi, nu ceea ce vrei să auzi?Pe parcursul proiectelor de diagnoză și transformare culturală am întâlnit lideri care trăiau cu convingerea că „văd tot”. Și apoi am întâlnit lideri care știau că, în mod inevitabil, există colțuri întunecate în orice organizație: spații unde realitatea ajunge distorsionată, filtrată sau deloc.
Diferența dintre ei?
Primii se bazau pe încrederea în sine.
Cei din urmă se bazau și pe o oglindă.Cei care aleg să aibă o oglindă – fie că este un consultant, un coach, un membru al echipei sau un partener de încredere – sunt cei care acceptă că orice lider, oricât de competent ar fi, are nevoie de cineva care:- să îl întrebe „de ce?” atunci când toți ceilalți tac
- să îl provoace să vadă unghiuri pe care nu le-a luat în calcul
- să îi arate ce nu se vede din biroul de la etaj
- să îi ofere un spațiu fără agende ascunse
- să pună pe masă adevăruri inconfortabile, dar necesare
Nu pentru a demonta, ci pentru a clarifica.
Nu pentru a submina, ci pentru a sprijini.
Nu pentru control, ci pentru creștere. Curajul confruntării constructive
Unul dintre cele mai mari paradoxuri din leadership este că oamenii au nevoie de sinceritate, dar fug de ea.
Liderii caută feedback, dar primesc rareori feedback autentic.
Vor învățare, dar această învățare vine, inevitabil, și cu zone de disconfort.Și atunci intervine rolul acelei “oglinzi umane” – persoana care are curajul să pună întrebările potrivite atunci când sunt cele mai necesare. Să spună, atunci când e cazul:- „Aici cred ai ratat o oportunitate.”
- „Aici puteai proteja mai puțin.”
- „Aici era nevoie de mai multă fermitate.”
- „Aici ai fost prea prezent sau prea absent.”
- „Aici ai nevoie de o altă paradigmă.”
Nu e o confruntare agresivă.
Nu e o critică.
Este un act de parteneriat matur.Cultura constructivă nu se construiește niciodată în izolare. Ea prinde formă atunci când liderii acceptă să fie provocați – elegant, argumentat, profesionist – și când au lângă ei oameni care le pot arăta atât umbrele, cât și lumina. Oglinda unui lider e, de fapt, o formă de grijă
Oglinda îl ajută pe lider:- să vadă ce comportamente îi modelează cultura
- să înțeleagă ce nu ajunge până la el
- să recunoască ce este nevoie să schimbe
- să ia decizii dintr-o perspectivă completă, nu parțială
Și, poate cel mai important, îl ajută să rămână autentic.Pentru că un lider fără oglindă poate deveni prizonierul propriei imagini.Dar un lider care alege să se oglindească devine un lider care continuă să crească. Cu drag,
Andu & the Color Team
Color Brands | Color Teams | Color Space
